A plecat de la echipa naţională pentru că se certase cu Hagi si Gh. Popescu prin '99. A reuşit să califice România la Euro 2008, având parte de o grupă uşoară şi noroc că Steaua şi Rapid aveau antrenori şi echipe în acea perioadă. În campania următoare pierdea pe bandă rulantă cu mai mult sau mai puţin ghinion, iar în fiecare zi era desfiinţat de presă. Despre el, microbiştii aveau, în general, o părere mai mult decât îndoielnică. Într-un final, a fost obligat să plece, nu fără a primi consistente despăgubiri financiare, banii la care el ţine atât de mult necomparându-se cu absolut nimic, nici măcar cu demnitatea, să zicem...
În locul lui Victor Piţurcă a venit Răzvan Lucescu. Un profesionist desăvârşit, un antrenor mult mai pasionat ca cel numit Piţi. Cele mai mari performanţe, Lucescu Jr. le-a avut la Rapid. Dar a avut şi ghinionul de a se lupta cu o echipă a Stelei pentru care până şi adversarii stăteau în genunchi, lipsiţi de orice fel de inhibiţii. Două campionate, 2004-5 şi 2005-6 Rapid şi Steaua se luptau până spre ultimele etape pentru primul loc dar, surprinzător sau, mai degrabă NU, pentru Steaua lucra râul şi ramul ca echipa să câştige. Erau vremurile când Pro TV-ul ridica cultul personalităţii (cacofonia este mai mult decât sugestivă) lui Becali, acest individ odios, al cărui dos se găseşte în mirosul respiraţiei unei bune părţi a mass-mediei din România. De atunci, Steaua nu a mai câştigat nimic, cu excepţia unei amărâte de cupe a României, şi aceea câştigată printr-un autogol. Nici când a fost masiv ajutată de arbitri, nu a reuşit să depăşească CFR-ul, în 2008. Revenind la Răzvan Lucescu... acesta a făcut şi greşeli, dar întotdeauna a mers pe mâna sa, şi nu pe influenţele din fotbalul acesta mizerabil. Prin influenţe a se înţelege impresari machedoni, acţionari de la Dinamo, foşti securişti etc. Preferând să nu asculte aceste "sfaturi prietenoase", oceanul în care s-a bălăcit Lucescu a fost unul extrem de agitat.De asemenea, cum a spus şi el şi sunt absolut convins că aşa s-a întamplat, multor fotbalişti li s-a pus în vedere faptul că trebuie să o lase mai moale sub comanda lui Lucescu, pentru a îl compromite pe acesta din postura de antrenor al echipei naţionale. Şi, surprinzător, România primea goluri doar în ultimele 10 minute ale meciului. Această atmosferă, s-a concretizat prin retragerea jucătorilor reprezentativi ai echipei, Chivu şi Rădoi.
Acum, pentru a treia oară, Piţurcă s-a reîntors ca antrenor al echipei naţionale. Dacă în primul mandat, 1998-9, erau ultimele zvâcniri ale generaţiei de aur, schimbările nu au fost neapărat necesare, în al doilea mandat, 2005-9, echipa era făcută pe scheletul Stelei. Acum, din nou, aceeaşi echipă dă cei mai mulţi. Dar, măcar avem o linişte de mormânt, pe care o putem traduce prin existenţa lipsei sentimentelor de altădată din jurul echipei naţionale.
Piţurcă a fost probabil singurul dornic să vină la naţională şi să îndeplinească rolul de om-cu-urechi-de-elefant dispus să asculte toate sfaturile din jurul său. Dan Petrescu, cel mai bun antrenor român, după Mircea Lucescu, deşi s-a declarat dispus să vină antrenor la naţionalp, este constant ignorat. Important este ca banii să vină, performanţele pot să mai aştepte.
P.S. : această linişte care s-a aşternut în jurul echipei naţionale după ce a revenit Piţurcă, precum şi chemarea unei jumătăţi din echipa Stelei la naţională (o echipă mediocră spre sub-mediocră), este comparabilă cu liniştea ce s-a aşternut asupra justiţiei după ce a dispărut Monica Macovei din fruntea ministerului în 2007. Se pare că în România, schimbările sunt de ordinul sutimilor de secundă, nu al deceniilor, ca în alte ţări mai puţin bananiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu