Multe decenii de comunism, inca vreo doua de "tranzitie", si probabil inca o generatie degenerata. Nu este sfarsitul lumii si nu se intrevede o astfel de ipoteza cat de curand.
Romania are un relief echilibrat, un sol bogat, si e cel mai viteaz popor de pe lume, care totusi nu a purtat nicicand popoare de cucerire, ci doar si-a aparat "raul si ramul" si "Dunarea albastra". Aceste notiuni de baza le invata orice prunc in clasa a IV-a. Ni se spuneau valori si principii, orizonturi care izvorau de la catedra si nu depaseau poarta scolii si nici macar usa clasei, sau chiar in ultima instanta catedra de langa tabla de scris. Am mentionat la trecut, poate e si la prezent.
In cartea "Timpul istoriei", Philippe Aries neaga aproape in totalitate notiunea de "decadenta", fiind un adept al nasterii unor valori tinere, pline de viata, in dauna unor principii perimate si muribunde. In opinia lui, singurul hiatus care totusi merita denumirea de decadenta sunt invaziile barbare care au asternut intunericul peste civilizatia romana ce se afla in acea perioada in moarte clinica. Este, totusi, o viziune optimista despre ciclicitatea civilizatiilor. Si nu i se poate nega din start un mic sambure de adevar.
O alta teorie enunta unicitatea evenimentelor in istorie. Cu alte cuvinte, nicio intamplare nu seamana cu alta. E o teorie la care ader si eu, pentru ca nici doi frati gemeni nu sunt identici. Totusi, intre multe evenimente se pot constanta asemanari. De exemplu, crestinismul s-a suprapus peste paganismul din Imperiul roman, iar cand a devenit religia dominanta, s-a dezlantuit o ura puternica impotriva vechilor rivali, stergerea a ceea ce nu era demn de crestinism, negarea fostelor valori. Se observa vreo deosebire intre aceasta hula a trecutului pagan fata de comunismul barbar? Sunt destule asemanari. Doar ca religia crestina a reusit sa se impregneze in mintile oamenilor la nivel general si intr-un mod foarte profund, in timp ce comunismul nu a avut o viata atat de lunga. Da, evenimentele sunt unice, dar pot avea cauze, desfasurari sau finaluri asemanatoare.
Si totusi, dupa 1989 a urmat perioada de "tranzitie" de la comunism la comunism barbar. Liderii politici de azi se considera ca izvorasc din modelele antecesorilor lor. Astfel, Victor Ponta vine pe linie ereditara din Ion Iliescu, Crin Antonescu se revendica de la Bratieni, iar Traian Basescu e sui-generis. Pe Emil Boc l-am putea aseza langa Lupoaica ce troneaza pe Bulevardul Erorilor din Cluj-Napoca, pe Dan Felix Voiculescu din insasi seva PCR, iar pe Gabriel Oprea mi-e greu sa-l plasez undeva, intrucat singura insitutie pe care o apara e armata romana, iar a-l asocia cu Constantin Presan, Alexandru Averescu ori Ion Antonescu mi se pare peste putinta mea. Restul asa-zisilor lideri, gen Becali, V.C. Tudor, i-as putea plasa pe undeva prin copacii africani.
Si acum, sa ii luam pe craii cei mai mari si sa le disecam splendidele virtuti, pentru a vedea sangele albastru care curge prin venele lor (a se intelege ca prin vasele sangvine ale lui Victor Ponta curge doar sange rosu, sangele intelectualilor, studentilor, precum si o distincta nuanta de carbune din minele bazinului Petrosani).
Traian Basescu se revendica sui-generis. Degeaba incearca altii sa ne spuna ca e un dictator, pentru ca in nicio tara din lume dictatorul nu e numit dictator in fiecare zi, in mijloacele de comunicare in masa. Are insa pacatele sale, care sunt multe. Intr-o tara democratica, cu cetateni care se respecta si ar fi avut ce alege, probabil ca nu ar fi ajuns niciodata presedinte. Are charisma, fler politic, este un lider, dar nu mai reprezinta un om frecventabil in randurile partidului din care a facut parte(sau face si acum?), pentru ca nu mai poate ajunge presedinte, astfel incat in perioada urmatoare multe voci se vor pune de-a curmezisul propunerilor sale (a se vedea recentele optiuni ale lui Vasile Blaga, unul din putinii pedelisti agreati de opozitie). Probabil ca va ajunge sa fie parasit de fostii aliati, si va avea un parcurs asemanator cu cel al lui Adrian Nastase. Are multa influenta astazi, dar nu suficienta incat sa faca tot ce a promis (daca totusi, ar fi facut vreodata toate acestea). In orice caz, anii de presedintie l-au schimbat in bine, l-au responsabilizat si l-au cizelat.
Emil Boc a facut multe lucruri bune in Cluj, s-a schimbat mult orasul. Insa Romania e o palarie prea mare pentru el, iar erorile pe care le comite de cand e prim-ministru, probabil ca il vor compromite politic definitiv.
Cel care se pretinde a fi vioara intai a opozitiei, si care are vreo 3 prenume, dar totusi l-a ales pe cel mai delicat, pe numele sau Crin Antonescu. Are numele unui fost conducator al statului, se revendica de la Bratieni, si vrea o Romanie a bunului-simt. Un bun-simt care l-a parasit inainte sa-l fi avut in realitate. Este un om care a profesat vreo 2-3 ani, si a predat istoria in ceva satuc uitat de lume, asta dupa ce inainte la scoala a ramas repetent de vreo 2 ori, iar media de absolvire a facultatii i-a fost sub 6,50. La fel ca Basescu, a absolvit "scoala vietii", cu auto-mentiunea ca d-l Antonescu nu "s-a patat". Adevarul e ca nici nu ar fi avut cum sa se pateze, din moment ce in ultimii 20 de ani nu a facut nimic, iar CV-ul lui - nici daca l-ai clati cu inalbitor - nu ar fi mai stralucitor. Ion C. Bratianu, Ionel Bratianu, Vintila Bratianu au fost oameni politici cu un simt politic dezvoltat (mai ales primii doi), care si-au iubit tara. Au avut defectele lor, dar in momentele de cumpana au stiut cum sa intoarca soarta in favoarea tarii. Independenta si Marea Unire s-au infaptuit sub conducerea mai mult sau mai putin vizibila a celor trei. Plus ca studiile absolvite de acestia nu se compara cu media de 6 si un pic obtinuta de stimabilul Crin Antonescu. Au fost in repetate randuri ministri, au avut initiative legislative, au condus cu suisuri si coborasuri drumul de modernizare al Romaniei, dar au avut simtul responsabilitatii si al masurii. Cel care astazi e urmasul lor la conducerea Partidului National si Liberal pe deasupra, nu prea ii mosteneste. Are doar misto-uri (nu gasesc deloc un termen mai potrivit care sa descrie limbajul domnului Crin Antonescu) care plac studentilor ce asteapta vorba taiata, sau acelora care sunt prea deznadajduiti sa mai cugete un pic si sa nu se lase ispititi de apocalipsa prevestita sub actualul regim de catre Antene si IRealitatea TV. D-l Antonescu ne mentioneaza despre d-l presedinte ca este un dictator. O fi, doar are si el anumite porniri, dar liderul liberal este mai inclinat spre aceasta trasatura. Doar are ce-i mai rau din Iliescu si din Basescu: dorinta de a domina totul si foamea turbata de putere. Ar mai fi multe de zis despre acest personaj pitoresc, de altfel prin albastrul tulburat al ochilor sai, dar poate cu alt prilej.
Despre Victor Ponta, nu prea gasesc ce sa spun. Doar ca vorbeste mult si spune putin, iar acel putin e prost spus (Revolutie a la Che Guevarra, jos dictatorul, arderea sediilor partidului de guvernamant si multe altele). Nu a vorbit niciun moment despre reformarea partidului sau, care este avortonul fostului PCR. Un partid care poate functiona optim doar cand este suprapus peste toata tara. Ma rog, pana acuma ardelenii au fost putin mai destepti decat altii, si s-au delimitat in marea lor majoritate de aceasta ciuma rosie. Ca si Crin Antonescu, a profesat tare putin, si poate ca a facut-o prost. Este un copil de suflet a lui Adrian Nastase ,alta mare figura integra si curata ca cristalul. Recenta amenintare fatisa a magistratilor vine sa arate gradul de IQ politic si social al acestui individ.
Despre Dan Voiculescu sunt multe de spus si nu prea multe de scris. Are televiziunile prin care trage distruge orice urma de credibilitate a mass-mediei, dar romanii tot le urmaresc, mai ales ca in democratie s-au obisnuit cu circul. Doar ca uitandu-te prea mult la circ, devii la randu-ti un circar. Daca noua coalitie va ajunge la putere, va fi calaul numarul unu al acesteia, datorita caracterului sau obsesiv-vindicativ.
Despre Sorin Ovidiu Vantu s-ar putea scrie mai ales intr-un rechizitoriu juridic intr-un caz penal, dar totusi merita amintit faptul ca a fost diagnosticat cu cine-stie-ce-boala-inchipuita de un ginecolog. Asadar, dincolo de trasaturile lui masculine are si o urma de delicatete feminina. Nici nu ne-ar fi trecut prin cap, nu?
Despre Gabriel Oprea, Becali si V.C.Tudor cu alta ocazie sau niciodata.
Am enumerat aceste trasaturi, pentru a schita un mic tablou al Romaniei anului 2011. In vremea comunismului totul se facea in tacere, in intuneric, si se pierdea in intuneric. Iar secera si ciocanul erau uneltele de baza ale oamenilor muncii. Se muncea prost, dar se muncea, iar in lipsa de altceva se citeau cele mai bune carti, clasicii literaturii universale. Azi, o noua generatie s-a asezat peste aceste meleaguri atat de frumos descrise in copilaria noastra. Noua generatie fenteaza munca, dupa principiul "pauze lungi si dese, cheia marilor succesuri". Este desigur o rusine sa muncesti, asa ca de ce sa nu o faci pe bani mai multi si cu un efort mai mic? E greu sa inveti pentru un examen, si e mai usor sa copiezi (pentru a va da un exemplu amuzant, va voi ilustra o scurta povestioara: eram la un examen, si toata lumea copia "pe rupte"; d-l profesor atragea in repetate randuri atentia sa nu folosim "surse de informare" pentru ca se simte "inconfortabil"; nu vreau sa ma laud, dar prefer sa iau note pe meritul meu, asa ca evit acesti "stimulenti"; si totusi, o colega mi-a oferit o fituica, moment in care am refuzat'o, iar ea buimaca: "tu esti nebun, nu copiezi?"). Astazi, in spatiul public romanesc, secera si ciocanul au fost inlocuite de ciocan. A fost o evolutie relativ lenta, dar a meritat. Azi ciocanul nu se mai ocupa de munca in industrie (fabrici care, de altfel, nu mai functioneaza de ceva vreme), ci este o arma in adevaratul sens al cuvantului. Azi ciocanul e folosit pentru a-i ciomagi pe toti cei care nu sunt de acord cu noi. Moalele capului este tinta predilecta, iar cel care are cel mai mult de suferit este integritatea noastra morala, si asa grav periclitata de prea multa vizionare de circ.
Va doresc o zi buna, iar inainte de culcare putin Mircea Badea care vorbeste dintre sanii naturali ai Biancai Dragusanu (sau cum Dumnezeu o cheama pe pitipoanca aceea).
februarie 2011,
Razvan A.
