am ştiut că tu vei fi veşnică
în mintea ori inima mea,
dacă se poate în amândouă.
să mă îmbrăţişezi cu-a tale raze
să umblăm pe apa agitată
de cea mai mică vorbă spusă
de pe orice mal.
nici ştiu, nici nu ştiu
dacă eternitatea noastră
a fost o secundă, ori o viaţă.
se poate ca tu să fi existat
îmbrăcată în alb sau în negru
ori să fii umblat goală pe cărări nebătute.
erai la vederea tuturor şi totuşi
nimeni nu te-a văzut
pentru că te-am arătat prea puţin.
nu ştiu dacă la dans
la fel te-aş mai învârti, ori
în dorinţa unei noi aventuri
aş lua o alta...
poate te-aş cuprinde altfel,
te-aş lăsa mai la vedere
sau pur şi simplu mă gândeam să
te arunc în lada de zestre
pentru copiii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu