Soare - palid, tern, cam trist
cer spălat de praful vremii
ne'ntâlnim, zâmbim, plecăm
ce rămâne? doar cocenii...
Peste ritmul şchiopătat
vocea ta suna prea fals,
într-o zi tu m-ai pătat,
iar eu nu pot să merg la vals.
Eu, copil, m-am supărat
şi-ntr-o clipă nor am fost,
lumina ta o am scurtat
începând jocul anost.
Nu ştiu dacă eşti un soare
iar eu să tot fiu un nor,
o fi invers... se tot poate,
dar nevoie-i de-amândoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu