In 3 iunie 2011 România învingea Bosnia Herţegovina, iar Răvzan Lucescu, dintr-un paria al fotbalului românesc, ajungea un fel de salvator. Ce schimbare de viziune! Nici în "1984", romanul lui George Orwell, alianţele dintre cele trei lumi nu se desfăceau şi refăceau mai rapid.
Dacă vrei să vezi imaginea societăţii româneşti, nu trebuie decât să te uiţi la ceea ce se numeşte "lumea fotbalului" românesc. Patroni de club care şi-au făurit averile peste noapte, prin mijloace mai mult decât dubioase, care aşteaptă să obţină rezultate după acelaşi mod: rapid şi prin fraudă. Sau, ca să folosim o metaforă, vor să contruiască piramide din cărţi de joc şi vor ca la un tsunami să le reziste edificiile. Nu le rezistă nici la un pârţ.
O vorbă spune că, pentru a exista minuni, e nevoie ca cineva să creadă în ele. La fel şi în societatea noastră. Sunt atâtea figuri patibulare pentru că sunt oameni care le ascultă, le acceptă, le agreează, chiar şi ca o formă de distracţie. Dacă pui pe un elev să-ţi spună titlul unei cărţi de Nicolae Iorga (doar titlul, nu să facă un rezumat de trei rânduri) nu va ştii, dar va fi în temă cu ce a spus patronul de la Steaua sau cel de la Timişoara, va ştii să-ţi zică despre "dictatorul Băsescu" şi că oricine e mai bun decât PDL. Memorie scurtă, sau memorie deloc. Oamenii cred, pentru că vor să creadă, pentru că vor să uite de existenţele lor patetice şi mizerabile, pentru că preferă să-şi plângă de milă şi să ascundă mizeria din casa şi caracterele lor, prin invocarea rahatului din vieţile altora.
E aceeaşi falsă problemă ca şi atunci când spunem că Ceauşescu a fost de vină pentru tot, nu un regim întreţinut de oameni ai căror urmaşi se găsesc şi azi în funcţii de conducere, şi nu se deosebesc cu nimic de înaintaşii lor: analfabetism, retard intelectual, lipsă de caracter. Ne-am modelat după chipul şi asemănarea acelora, "tranzacţionăm" principii, sentimente, valori. Le aruncăm ici şi colo ca şi cum am juca tenis de masă. Principiile şi valorile zboară "înainte şi-napoi". Ceea ce am spus ieri, azi nu mai e valabil, iar noi încercăm să dăm un nou sens. Vorbim cu uşurinţă despre alţii, iar pe noi nu ne vedem în oglindă. Vedem la alţii doar ceea ce vrem să vedem, nu reuşim să fim obiectivi.
E greu să fim obiectivi, când la locul de muncă este şi soţia, copilul, cumnatul. Dacă el greşeşte ce îi vei face? Îl vei da afară? Nu, îl vei lăsa să persevereze. O persoană pe care o cunosc vrea să profeseze într-un domeniu. Nu mi-a spus că are o vocaţie înspre acel domeniu, că este pasionat, ci doar că are "pile" în mai multe locuri. Felicitări! O să fii un straşnic profesionist, mai ales când va trebui să-ţi răscumperi favorurile primite la un moment dat!
Un caz aparte, intens mediatizat a fost cariera de antrenor al echipei naţionale de fotbal a României a lui Răzvan Lucescu. Pot să spun din capul locului că m-am numărat mereu printre cei care l-au apreciat. Se spune despre el că nu a prea avut rezultate când era antrenor la Rapid, în sensul că nu a câştigat campionatul. Din nou, avem memorie scurtă, sau deloc. În acei ani, Rapidul se bătea cu Steaua pentru campionat. Steaua a trucat meciuri, a cumpărat arbitri şi adversari. Nu am probe, dar aceste lucruri, pentru un pasionat de fotbal se observă destul de uşor. Plus că era perioada când patronul Stelei (murdăresc tastele dacă îi scriu numele) nu era încă în atenţia instituţiilor judiciare, deci avea mână liberă pentru toate măgăriile. Mi-a părut rău pentru Răzvan Lucescu, care merita din plin să obţină performanţe mai mari. Apoi, după ce a ajuns antrenorul echipei naţionale de fotbal, a mai antrenat pe Braşov câteva luni, pentru a-şi încheia contractul. Spre sfârşitul campionatului 2008-2009, Urziceni se lupta cu Dinamo pentru titlul de campioană a României. Braşovul avea meci direct cu Dinamo, iar dacă echipa lui Lucescu învingea, Urziceni lua campionatul. Având în vedere faptul că în România aceste meciuri, de regulă, se încheie în spatele scenei, şi nu pe terenul de fotbal, toată lumea se aştepta ca Braşovul să se dea la o parte. Nu s-a dat, iar Lucescu şi-a făcut mulţi duşmani. Ajunge antrenor la naţională. De la început este atacat de oameni pentru faptul că nu favorizează anumiţi jucători. Cine îl acuză? Oameni anchetaţi penal, sau care în decursul ultimilor ani s-au confruntat cu eşecuri pe plan sportiv. A lucrat permanent într-o atmosferă de tensiune, jucători ameninţaţi să nu joace cum trebuie, spectatori aţâţaţi de televiziuni (vom reveni şi asupra acestui subiect), fotbalişti nemulţumiţi de ce atmosferă este în ţară. Rezultatul? Lipsa de rezultate, ca o consecinţă previzibilă. Vina? Doar a antrenorului, desigur! Personal, şi în contra curentului, continui să-l simpatizez pe Răzvan Lucescu şi să îl apreciez pentru faptul că a dat dovadă că are coloană vertebrală şi că nu poate fi cumpărat. A ales să plece cu capul sus de la naţională, şi îi doresc multe succese pe pe plan sportiv!
În fotbal, ca şi în societate în general, lipseşte o fundaţie solidă. Noi frecventăm mall-urile, dar de unde vin atâtea produse? Mall-urile, băncile, turismul sunt doar sectorul terţiar, vârful piramidei. Baza sunt agricultura şi industria, iar acestea sunt în moarte cronică. Concluzia? România este ţara care a sfidat legea gravitaţiei: prima ţară din lume care pluteşte, neavând bază şi coloană vertebrală, ci doar un vârf plutitor.
Pe de altă parte şi noi ne lăsăm uşor duşi de val. Aici mă refer la televiziuni, care prezintă mereu situaţii catastrofale. Orice accident rutier are menirea de a spune că românii sunt nişte vitezomani şi alienaţi, că pentru topirea gheţarilor de vină este Băsescu, că trebuie să pornim o vânătoare de vrăjitoare (a se citi să cadă mereu câte un cap, pentru a salva un minister, sau alte instituţii). Sunt promovate non-valorile sau de-a dreptul spus nulităţile. Părinţilor mei le-a fost ruşine, şcoliţi şi cu facultate fiind, să aibă ca conducători (cacofonie inteţionată) nişte analfabeţi, care nu aveau nici ciclul primar terminat. Nu de-aia a desfiinţat Gheorghiu-Dej clasa a treia de la tren, pentru că el avea doar două clase? Azi, după atâţia ani şi mie îmi e ruşine de cine văd că s-a cocoţat în fruntea ţării. Unul care a citit Levantul de Mircea Cărtărescu şi care e singura carte lecturată de el? şi apropo, Levantul e una din cărţile dificile ale scriitorului, ceea ce mă face să am rezerve serioase cu privire la lecturile onorabilului personaj. Altul care a terminat facultatea cu nota 6, a rămas repetent de vreo câteva ori şi are o pojghiţă subţire de pseudo-cultură, şi aceea doar pentru cultivarea propriei sale pseudo-personalităţi? Şi acestea sunt doar câteva exemple. Între parlamentari mai sunt destui, la Guvern la fel, în administraţie asemenea. De ce prezintă televiziunile aceste imagini? Nu pot decât să răspund cu alte întrebări: au vreun interes sa destabilizeze viaţa societăţii româneşti? O fac datorită unor presiuni externe? De un lucru sunt sigur: nu este întâmplător.
Şcoala în România în general se face la un nivel superficial, primând obţinerea unor note cât mai bune, nu a unor cunoştinţe solide. Apropo de asta, sunt grupe întregi din diferite Facultăţi din UBB care copiază şi au burse, iar cei cinstiţi au rămas pe dinafară. Dacă s-ar aplica nişte criterii clare de deontologie profesională, aceste fraude ar trebui sancţionate cu eliminarea din facultăţi. Dar cum studenţii sunt nişte vaci de muls bani...
Regulamente şi legi există. Nu trebuie decât să le aplicăm. Să avem dorinţa de a le aplica, de a ne respecta pe noi înşine şi pe ceilalţi. Pentru că, oricât de ŞEMECHERI ne simţim când obţinem rezultate prin fraudă ori alte mijloace ilicite sau nelicitice, ne furăm pe noi, în primul rând, ne rupem câte un pic din demnitate.
Dar cine să aibă conştiinţă de sine? Lumea asta fuge şi ne ia pe noi în vâltoarea ei. Of, am întârziat la "Dansez pentru tine", bine că mi-am pierdut vremea cu nimicuri idealiste.
Răzvan A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu