Sentimentul de patriotism... il vedem arborat pe gatul atator oameni vajnici si vrednici ai neamului nostru. Aceia care dupa 2 ani de cand ocupa o functie publica isi cumpara o masina care depaseste venitul lor pe 4 ani, plus o casa si vreo 2 amante (doar da bine, nu?). Vedem desigur la tembelizor diferite personaje, unii ar spune pitoresti, care se lauda cu dragostea lor de patrie. Altii care striga din palate si dau bani la cersetori (ca sa faca ce cu ei? ii beau, ii fumeaza?). Altii care vorbesc despre iubirea de tara aruncand cu noroi in ceilalti, iar ceilalti - cei mai la indemana - sunt vecinii nostri care au o noua constitutie.
Suntem departe de ceea ce ar trebui sa insemne democratie si patriotism. Doar vezi si in sport, ca tot suntem de-a dreptul bombardati cu stiri din fotbal. Inainte de meciurile nationalei celebrii nostri sportivi bipezi (cei care joaca prin Occident) se accidenteaza, ba pe unii ii apuca o diaree cum numa'n vis poti sa gandesti (saracul la cate scuze a invocat pana atunci, doar problemele la stomac ii mai lipseau).
Suntem departe de ceea ce doreau Ion Ratiu si Corneliu Coposu la inceputul anilor 90. Sa invatam democratia. Ah, democratia se invata? Nu ne nastem cu ea? Dar suntem atat de ocupati, cand sa mai invatam democratia si patriotismul? Si pentru ce? Ca-si bate tara asta joc de noi! Dar noi nu ne batem joc de ea? Daca am face un exercitiu de sinceritate, cati dintre noi ne-am bucura sa avem un raport echilibrat cu autoritatile in loc sa le "ciupim" de niste taxe? Cum bine observa in urma cu ceva vreme un editorialist, raporturile statului roman cu cetatenii sai sunt de doua feluri: ori incearca statul sa jecmaneasca pe cetateni ori invers.
Intrebarea ar fi si daca am putea gasi in interiorul acestei tari modelele pentru democratie. Sunt, dar nu se vad. Democratii sunt decenti, iar aceasta notiune a iesit de ceva vreme din vocabularul nostru cotidian, si ma tem sa nu fie sters in urmatoarea editie a DEX-ului (ca norocul ca cei care il scriu stau mai degraba cu nasul in carti decat la orizont). Pentru ca democratia presupune "sa te lupti pana la ultima picatura de sange ca cel de langa tine sa aiba dreptul sa te contrazica". Frumos spus, nu? Putem invata sa avem o cultura a dialogului? Uitati-va la mai marii zilei: Traian Basescu si Crin Antonescu (sunt cele mai vocale personaje) fac spume la gura pentru ca nu stiu sa intretina un dialog in contradictoriu si se arunca precum fiarele flamande pe bietii crestini pasnici (ca in vremurile bune ale Colloseum-ului). Asta inteleg ei prin bun-simt si democratie (-populara, poate).
Dar totusi, ce inseamna patriotism? Inseamna sa-ti iubesti pana la moarte patria si sa le negi celorlalti drepturile? Deja este redundanta aceasta experienta, doar am vazut ca duce la razboi. Nu ar fi mai potrivit sa spunem ca patriotismul inseamna sa-ti servesti tara? Dar tara ce iti ofera? Poate pentru inceput trebuie sa-i oferim noi tarii ceva. Sa-i oferim respect si ei si cetatenilor sai. Pana la urma tara e formata din elemente reci (granita, administratie, institutii etc.) si elemente calde (cetatenii care o compun). Consider ca nu trebuie sa fim toti presedinti de tara ca sa fim adevarati patrioti. Nu ne-am calca toti in picioare asa? Ne-am acuza unii pe altii de hiclenie, ne-am face cu un cap mai scunzi... Patriotism inseamna sa-ti intelegi locul intr-un mecanism. Sa fii acea rotita care sa functioneze intr-un mecanism. Daca esti dascal, sa incerci sa fii un adevarat exemplu pentru prunci, sa le predai in asa fel incat lectiile sa le intre si la inima si in creier, nu sa vii cu penibila replica "va lasam sa copiati ca sa ne aduceti noua un viitor mai bun"; daca esti medic sa iti faci datoria si fata de cel instarit si fata de cel mai putin instarit, cu aceeasi pricepere.
Sa fii patriot inseamna sa nu-l urasti pe cel de langa tine pentru ca are merite obtinute prin munca si sudoarea lui, ci sa-l marginalizezi pe cel care a obtinut un loc prin lipsa lui de merit. Ori acum meritul si virtutea ne creeaza sentimentul de invidie, iar pilele sunt privite cu nesat si cu o salivare intensa ("ce n-as da si eu sa am niste pile"). Patriotismul nu se canta, nu se spune. Este ca si trecutul in viziunea lui Al. Soljenitin: "celui care va pomeni trecutul sa i se scoata un ochi, celui care-l va uita sa i se scoata amandoi". Patriotismul se simte si se construieste.
Sa-ti faci datoria fata de tine, fata de constiinta si semenii tai, elemente care formeaza patria. Asta inteleg eu ca inseamna patriotismul.
Cluj-Napoca,
25 aprilie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu